Se povestește,
că o dată
pe deal era pădure
dar timpul, fară milă
copacii i-a uscat
iar astăzi pe-nălțime,
doar un copac
a mai rămas...
Și-mpovărat de vreme,
cu crengile uscate
veghează peste vale
amintiri de altă dată.
Ce umbră deas-avea
și ce minunăție
la umbra lui cântau
păsări din câmpie.
Câte sărutări
și-mbrățișări fugare
s-au petrecut la umbra
copacului din zare...
Vremea trece
rănduind în anotimpuri
primăveri și toamne,
începuturi cu sfârșituri,
și din falnica statură
ce străjuia câmpia
astazi doar o umbra
trezește amintirea.