pac, pac
calul a căzut din copac.

ai o seringă cumva
sau un ac?
un bumerang,
o iubire in plus ?
un cal,
un urs
de carne,
de oase,
de pus
în bătaia săgeții?
hash, hash,
hașiș,
urmele sunt încă în sânge.

iți dezbraci mâinile pe tâmple
în consens,
sângele plânge.


calul a căzut din copac
pac, pac,
îl tai cu o linie,
îl închizi între pleoape,
are gust calul
are gust.

hash,hash,
hașiș,
ca un bumerang în senin
întinzi brațele
înspre ce ți-a mai rămas.

desenăm un cerc între noi
și îl aruncăm din copac
chiar așam
pac, pac.

cu un glonț revizuit în poezie
ne tăiem reciproc
prin împușcare.

hash, hash,
hașiș,
și mai tragem între noi
încă o linie,
peste copac
peste cal,
peste cerc,
peste linia întâi.

cerul bâzâie ca un colibri,
cerul bâzâie colibri
și tu întinzi din nou brațul
și arunci primul cuvânt.

eu ascuns după tine mai trag un fum.

tu întinzi brațul
într-o mare nebunie de-a nu respira
și ne mai tăiem cu o linie peste sângele
atent revizuit în poezie.

hash, hash,
hașiș,
primul tău cuvânt a înflorit
în poezia asta cu dungi,
cu costum,
cu cravata.

pac, pac
calul te poarta.


copacul a căzut din copac
și noi ne adunăm din ambrozii
sau din toamna asta de iarnă
care încă ne bântuie congruent
și ne mai tăiem cu o linie.

pac, pac.

apoi
tu întinzi brațul deghizat într-un alt cuvânt
cu mai multe degete
împărțite cronic
în si-la-be.

pac, pac,
ca-lul a că-zut din co-pac, pac pac.