Inima mea
nu mai găsea de muncă
pe nicăieri
n-a avut încotro
și s-a angajat
ospătar.

Ce ospătar elegant,
inima mea!
...a venit aseară, ușor,
la masa ta
și a încercat să ia comanda...

(Ce penibil,
să faci ochi dulci ospătarului
iar el, să nu știe
ce să-ți aducă mai repede,
sufletul lui
sau salata de fructe de mare...)

La început,
l-ai tachinat teribil
pe ospătarul acesta;
i-ai cerut primăveri
iar el ți-a adresat o
întrebare suplimentară
-Cu sau fără garnitură ?
L-ai întrebat
cât durează până îți aduce
o prăjitură de gânduri
la tine mereu,
sau dacă se poate
îmbăta doar cu vorbe
goale știind că vinul
acela demisec este cald...

Te-ai ridicat revoltată
de la masă, bombănind
că e prima dată
când ieși dintr-un reastaurant
Și flămândă și friptă de sete...