Luna și vioara

Pe malul mării...raze aurii se sting,
toate în mare... se prelig...
Stăteam între castele de nisip
și te visam cu ochii adânc lăsați pe asfințit...

Clipele se adunau într-un mănunchi de timp,
ultima, o vedeam... cum se stingea...
când te-am zărit

Luna răsărea din mare...
albă...și mare... se ridica tăcută
și-n fața ei, silueta ta se contura,
veneai pe razele-i îngenunchiate...
și îmi zâmbeai cu chipul tău frumos de floare,

Cununa stelelor te însoțea...
și rochia ta imaculată și mulată,
mă fascina...
te transforma în zâna mea,
de ieri... de azi...de mâine...
iubita mea

Când ai pășit pe plaja mea...
un sunet de vioară
se înălța și răcorea căldura...
ce cuminte,dogorea...
în inima mea fierbinte

Acum când te-am cuprins în brațe...
între mii de sărutări și șoapte,
un trup spre infinit eram noi doi...
nedezlipiți și goi...
radiam lumini din noi...
ne regăseam...

Vioara Lunii ne acoperea iubirea...
cu acordurile ei imaculate,

Nu mai doream
decât iubirea ta...
frumoasa mea...
iubita mea...
iubirea mea.


28.07.2009 / 09:00 ASiIiVro