Un zumzet ...
O bârfă ...
O șușoteală...
O mică atenție...
Și repede o cleveteală.
Un sentiment nociv ...
Și o viață amară.


Necazuri...
Amărăciune ...
Sărăcie ...
Capitalism ...
Și multă, multă idiocrație ...


De secole încercăm să ne schițăm portretul.
La biserică mergem doar să ne spălăm păcatul.
Nu mai aruncăm cu pietre, dar folosim scuipatul.
Punând fără întrebări stigmatul.
Fără verdict, noi știm de îndată cine este vinovatul.
Și continuăm să ne jucăm de-a acuzatul.
Suntem ași în ceea ce privește exageratul.
Să dăm mereu unul în cap la altul.
Având plăcerea de-a distruge tot climatul.
Călcăm în picioare orgolii și sentimente de mândrie.
Suntem perverși, ... mari artiști în cuvinte și prefăcătorie.


Vom mai avea oare viitor?
Va fi cumva îngrozitor? …
Uluitor de costisitor?! …
Sau deosebit de strălucitor, …
doar pentru omul profitor?
Pe seamă că niciodată înfloritor
pentru omul de rând ce este muncitor
și nicidecum pentru țăranul truditor.
Poate doar mai sumbru și umilitor.


Din păcate nici acum și niciodată nu o să știm.
Unde vrem să ajungem și ceea ce dorim să fim.
Dar continuăm prostiile politicienilor să înghițim.
Pentru ignoranță, noi și azi pentru trecut plătim.

Și pe a noastră piele
noi în prezent simțim
cum traiul,
pe zi ce trece e mai greu,
e mai sărac,
iar în al nostru buzunar,
nu mai avem aceiași bani.
Pot spune doar
că în aceste zile,
tot noi,
tot cei săraci,
noi plebea suferim.
Vă jur acum,
în acest moment și clipă,
că peste ani și ani,
toate aceste zile grele,
zile foarte dificile,
ce acum noi le trăim,
va fi greu, de nu chiar imposibil
să nu ni le mai amintim.
Și cu puțin ajutor divin,
pe viitor
mai puternici o să fim .