Nu-ți lăsa mintea să-ți navigheze
Printre gânduri pustii și vise deșarte.
Ai grijă de tine și de-ai noștri copii
Și iartă-i pe cei ce sunt încă vii.
Fii demnă și-ascultă-i în pace.


De-i nor acum, auzi, păsări tot cântă,
Va fi soare mereu, stai și-i încântă,
Cu vorba-ți cea blândă și aspră-n nevoie,
Dar nu mai uita, că nu mai ai voie,
Să-i rastălmăcești
Pe cei ce-i iubești.


Arată-le iară, la vreme de seară,
Mereu, zi de zi, tot ce mai știi,
Învață-i ce-i viața,
Pe ai noștri copii.