Mă obosește cerul și nu pot
să-l scutur – mătrăgună-n manuscris,
n-am cui să-l duc pe brațe ca pe-o geantă
copacul ăsta care m-a ucis.

O mahala de-autografe slute... Parcă
mi-ai fătat necazuri mari cu sacul.
Merg prin cârciumile tale negre, unde
păharele stau goale – lua-le-ar dracul!

De undeva mă caută inscripții
străzile ca babele: cartoane
își astrucă oasele-n bulendre
și se-ncheie pudic la paltoane.

Vezi, tu nu-ntreba dacă am plâns
ce importă asta: ca să știi ce fac?
Noi trăim cu dorul și ne-ajunge:
apă, suflet, pâine și tabac.

Totdeauna ne certăm cu cineva,
nu dormim cu noi decât sub cort.
Ni se plimbă clopotele-n carne
cum se duc cocotele la mort.

Ridicoli Don Chișoți prin vechi saloane
privim năuntru grave draperii:
umbrele gem moale pe sub masă
latră câinii ultimei isterii.

Nu-ntreba ce fac, unde mă culc –
tot nimica nu-i dacă-ai să știi.
Palmele acestea, cum le vezi,
le-a fătat o noapte-n bălării.

Se prabușesc în inimă găleți,
-cuvintele. Nu pot să chiui, să m-agăț
de cineva, să-mpiedec măcar hoitul
prăpăstiosului incendiu. Un desmăț

se-ntinde pretutindeni, macerat.
Plutesc cetățile cu descompunerea latentă
prin foamea vagabondă, care strigă,
prin strigătul din ranița dementă.

Migrenă, ulcer, tusă și scleroză –
nădejdea că o târfă, de ce fuge?
orbii trec spre unde n-au să vină,
pașii calcă-n sticle și belciuge.

Vezi, ce importă daca-am plâns sau dacă
ne-am culcat prin gropi ori pe gunoi?
Viața noastră tot așa rămâne:
un lighean cu gulerul de zoi.

Că ne luăm în brațe cu birjarii
ori vindeam graunte-n băcănie,
parcă asta ce interesează?
Tot așa plecăm; - pe-o farfurie.

Tot așa plecăm: într-o trăsură
colorată alb sau negru – după
cum mai bate inima și cum
ne hrănim cu seruri ori cu supă.

Lucrurile duse-n lăzi ori geamantane,
ne stricăm ca niște aparate.
Nu s-alege nici barem atâta
din tot luxul dens de surogate.

Sângele aleargă; din adâncuri
mucegaiul verde ne-a strigat,
simt în mine cerul care roade
salcia cu piciorul descălțat,

animalul care-și linge părul
de văpăi carnale, când egal
scade noaptea-n lămpile din mine
și-n orașul numai c-un spital...