Am să plec
Din mine!

Mă părăsesc
Pentru că nu mai pot
Rezista

Să te iubesc
Atât de fără
Speranță.

Și poate ce rămâne,
Mai stăpân
Pe ce simte

Și făcând apel
La cea mai elementară
Logică

O să poată
Să-ți zâmbească
Fără să simtă

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rămasă fără nici o obligație
Să te gândească

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros