Când anii se desprind din șir,
Ca toamna frunzele din pomi,
Ca mirosul de trandafir,
De bate vântu-ncet spre noi.
Când visuri lungi nu se-mplinesc
Și plouă-ncet peste cuvinte,
Încerci zădarnic să iubești,
Iar timpul fuge înainte.
Când toate par ca n-au un rost,
O toamna se așterne-n mine,
Dureri vor fi, dureri au fost
Cărunt e părul și la tine.
Pe unde esti acuma, Doamne,
Sunt pulbere și zi, și an,
Ne îndreptam spre triste toamne
Și toate par a fi in van.
Când inima tăcut slăbește,
Iar ochii tăi mai strălucesc,
Tu iartă, și din nou iubește,
Cu un balsam divin, ceresc.