memoria
fremătătoare mătase a broaștei
într-un lac cât o unghie

o busolă
arătându-ți doar noaptea
cu talpa jilavă
de așteptări

deasupra
o liniște prin care plutești
întâmplării
crepdeșin într-o casă pustie

până la stinghia dintre mâine și ieri
gândul
ca un scrânciob uitat
în brațele toamnei
sus
jos
închizi ochii te lași legănată
cu certitudinea că mereu vei găsi
un perete aproape
un copac
ori o șină de tren
să te sprijini.