Orizonturi ard în flăcări,
Munții stâncile-și fărâmă
Când în ochii lor o lume
Geana-n lacrimă o-ngână.
Păsări răsucind pe aripi
Norii ce se pierd în zare,
Ne preschimbă veșnicia
Într-o clipă de uitare.

Mările ce duc corăbii
Spre-ale viselor destine,
Nu se-ncumetă să spună
Despre-un țărm ce nu mai vine.
Pe catargele-obosite
Poposesc din când în când
Păsări care prin înalturi
Umbra-n stele și-o răsfrâng.

Numai țărmul veșniciei
Undeva prin alt abis
S-a pierdut când între tâmple
Gândul porțile și-a-nchis.
Am rămas uitat în mine
Cu pădurea de-amintiri
Care arde azi în flăcări...
S-o zaresti si sa te miri.