Nu mă întreabă nimeni când alerg
Desculț prin propria-mi câmpie,
Și vreau ca genele cu flori să-mi șterg
Cum se-ntâmpla cândva-n copilărie.
Alai de fluturi zboară primprejur,
Stăpân mă simt pe frigul din tăceri,
Alerg desculț prin flori ca să mă fur
Din nostalgia zilelor de ieri.

Sunt un necunoscut ce la-ntâmplare
S-a bucurat când a-ncetat din plâns,
Iluzie din fosta depărtare
Ce-n ridurile viselor s-a strâns.
Nu mă întreabă nimeni despre mine
Când rătăcesc în propriile gânduri,
Cerșind la poarta amintirilor vecine
Pierdute clipe-n repetate rânduri.

Desculț alerg, dar drumul se înfundă
Și se-nnoptează parcă mai devreme,
În față, viața e un pic mai scundă
De greutatea dulcilor blesteme.
Înspăimântat zăresc peste câmpie
Cum trece veșnicia spre trecut,
În mână port doar clipa mea târzie
Să-i pun pe buze ultimul sărut.