cafeaua dă în foc după ce ai spălat aragazul
și apa nu mai curge
doar tâmplele umezite
când sentimente rătăcesc în rotațiile pământului
soarele orbește luna
luna doarme cu ochii deschiși
ploaia împrospătează vântul
vântul își face parte
iar vârsta nu e a ta
poate ninge cu ani
și-ntinzi mâna ca și cum ai face un rămășag cu stăpânul vieții
deși nu poți câștiga decât fulgi de nea
duri sau pufoși

te învârti ca un titirez pe o monedă de gheață
știi că se va topi dar
până atunci trebuie să-ți fi găsit echilibrul