Au înflorit macii prin lanul de grâu,
Soarele doarme pe roșii petale,
Spicele crude fac privirilor brâu
Și se coc între gene, în nopți siderale.

Par semne de sânge ca o umbră de nemurire,
Vântul le leagănă sub bolta de cer
Și nu știu când s-au rupt nevăzutele fire
Din acest elixir cu gust efemer.

Au înflorit macii, timpul în roșu respiră,
Fluturi albi îi sărută în contrast cu iubirea,
Anii mei din umbră se opresc și se miră,
Iar eu inventez din tăceri, fericirea.