O frunziță ofilită,
Încrețită, obosită,
Îi șoptește în amurg,
Tatălui, un ram bătrân:
"Eu o să îngălbenesc,
Altă viață-o să trăiesc,
Tu, nu plânge, nu jeli,
Îți promit, voi reveni,
Peste Toamnă, peste Iarnă,
Pân`ajung în Primăvară
Vom fi iarăși împreună
Până atuncea...
Noapte bună!"