Spre toamnă se apropie femeile talpa lumii

legate cu tulpane pe sub ochi

câțiva le întind niște grâu într-o mare iubire de ploaie

apa cade pe ele ca pe o streașină

nici nu știți ce frig e Dar în odăi la căldură

alții de teapa lor le mângâie

noi țopăim la geamuri le strigăm

dar cum să ne audă în tandra lor obscuritate

luați-ne în brațe iubitelor noastre alăptați-ne sîntem băieți buni

la nevoie zicem și "mama" batem din palme

ritmăm legile lumii în care ne învârtim singuri și triști

dați-ne panglici pentru frunte

la nevoie ne putem îmbrăca în culori senzoriale

nici nu știți ce frig e Primiți-ne la subțiori degetele amorțite

în electricitatea lor nedumerită

am venit pe jos cu ochii închiși fiecare în urma unui cal

ne împingea principiul vostru aprig pe care îl simțeam foarte bine

am săpat coridore spre voi ne-am lipit pământul pe gură

iubitelor noastre nu vă dați seama

ne apropiem în formații singurii care nu v-am uitat

puteți să ne și nașteți e tot una

rostogoliți de-a valma ca niște roți uituce

secerătoarelor ne îngropăm sub prag




* Partea cealaltă; Editura Cartea Românească; 1991