La maluri, stuful străjuiește
Și lintița întinde strat,
Iar salcia crengi prelungește,
Spre valul mic și legănat.

E liniște și totul pare,
Pentru spectacol pregătit,
Când de pe maluri sună tare
Un cântec nemaipomenit.

Sub ale sălciilor plete,
Vacarm pe ritmul înfocat,
Al broaștelor cu castaniete,
Ce cântă clar și sacadat.

Și dintr-o dată totul tace
Și cântăreții toți dispar,
Când apariție își face
Un cocostârc cu pasul rar.

Dintr-un adânc tăcut de baltă,
Din când în când se-aude-un glas,
Ce-adună, parcă, laolaltă
Cânt de fagot și contrabas.

Buhai de baltă hangul ține
Spre corul de batracieni,
Care mai tare iar revine,
Din păpuriș și buruieni,

Căci harmalaia generală,
Un veritabil recital,
S-a vrut a fi concert de gală
Al broaștelor din noul val.

Soarele-n drumul spre culcare,
Discret în barbă și-a șoptit :
"Pe niște scene similare,
Concertul l-am mai auzit".