agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-08 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Când fulgeră, se pare că ni se face-o poză
de pe Planeta Roză, pe care toate cele nu au cum să nu fie film și fotografie, căci nu se nasc pe-acolo, copii, nici se-nfiază, ci se fotografiază... ...Copiii-s fotocopie copiilor de-aici fotografiați de mici, fetițelor ca (tine) fiindu-le mărită, până ce se mărită, treptat, fotografia... În prima, -ai moț cu funtă și rochie de nuntă, în ultima... Dar, astăzi, văd că respiri o poză în care e o roză! Să-ți mai aduc vre-o două de pe Planeta Roză. Pe-acolo-s tot atâtea ateliere foto ca pe la noi tarabe și jucători la loto; numai că nici-un loz nu pierde, niciodată, pe Continentul Roz! Îți trebuie o carte (pe care s-o posezi)? Ajunge s-o pozezi... și-o minge? Uite mingea; adună-ți clasa a V-a și fă-mi, cam pe la patru, și mie, loc în cadru... ...Așa că, pe acolo, bunici, tați, mame, fii mănâncă, dorm, visează și sunt fotografii: "El să fotografie, tu să fotografii..." Eu am ajuns acolo călare pe-o ghiulea, cu toate mai că-mi vine a crede că și ea era fotografia unei ghiulele ce era să se înece, nici eu nu știu de ce, dar era gata-gata... Cum să mai stai pe punte, când marea e-n furtună și-n valuri cât un munte și-n valuri e ghiuleaua?... Pe care sar s-o scapi; fără să-mi treacă mie prin prostul meu de cap că fulgera fiindcă mi se făcea o poză ('n mărime naturală) de pe Planeta Roză! Ați înțeles că nu știu nici eu de cine-i poza aceasta; mai degrabă, cred că o scrie poza... ...Căci, până una-alta, nici nu aveam figură. Era-ntuneric beznă ca-ntr-o (închisă) gură. Și mai era pe-acolo pesemne ca să fie, și-un Spân ce se dăduse drept o fotografie de a lui Harap Alb... ...Se stinse becul roșu; se-aprinse becul alb; ca, iarăși, să se-aprindă cel cu lumină roșie... ...Și se făcu de-odată răcoare ca-ntr-o roșie, ca într-o paradaisă, ori ca într-o tomată: una a-u-to-ma-tă... ...Și mă spălară-n baie de-argint, că, vorba aia, nu mă slăbiră până n-am fost piele și os; când, străveziu la carne și colorat pe dos, ca-n Harap Alb, răbdarea pierzându-mi-o așa, cum mă găseam acolo, încălecai pe-o șa (cu toate că, în viață, de felul meu matroz) și o pornii aiurea prin cadrul Þării Roz. Nici nu ieșeam bine din aparat, că domnii "...zâmbiți-vă-rog"; în juru-mi, se și-mbulzesc, ca domnii la undiță... Și mutra mi-apare peste tot; devine, -adică, omni- prezentă... Vai, mi-e frică și-acum, de nu mai pot: eram fotografie, și n-aș fi vrut să fim câți intră într-un film! Se și zvonise, însă, cum că-n hotarul roz dublat ar fi tot omul de-o umbră de matroz... ...Era târziu, de-acuma, să fac economie de mutra mea, -nmulțumită cu-o sută, -apoi cu-o mie; mai rămânea, -ntre-acestea, ca, -n lipsă de teren, să ne mutăm de-a valma-ntr-un hal de zgârie-tren (și-atunci, adio mare și viață de matroz!) Când, spre norocul nostru, război, culorii Roz, i-au declarat Albaștrii. Altminteri, știu aștrii ce ne-ar fi pățit pielea... Cât despre voi, nu cred că știți ce-i cu Albaștrii... Ei sunt un trib secret, de care-am dat odată, trecând print r-o vedere (sătul de lumea multă și lunga mea ședere în capitala roză...) Și iată-mă pe partea cea nevăzută-a stelei (căci aștrii, ca și cartea poștală, -au două fețe; și, dintre ele, una rămâne-n întuneric... Așa e și cu Luna...) ...Ei bine, de pe partea aceea nu se vede Pământul (nostru) verde; într-astfel că Albaștrii nu au cum să nu fe lipsiți de toate cele: istorie, geografie și altele... De care, pe dulcea lui elipsă, nu duce nici-o lipsă vecinul Roz (făr' numai la vreme de eclipsă); pe cestălalt, pe-Albastru, mințindu-l (cred și eu!) cu-o palidă răscopie, cu vre-un răscopt clișeu, ba chiar cu câte-o rablă de aparat cu boxă: Vă rog, și el, ca unul ce-și zice mai cu doxă!... ...Aceasta, până-n ziua când, sau că uită unii să mintă, sau că ceilalți se-mpotrivesc minciuni... ...Așa-ncepu Războiu-ntre cele Două Poze! Ne-au luat pe toți la oaste, căci nu stăteau pe roze. Dacă, la noi războiu-i cu sânge și cu fiere, la ei, soldații luptă prin fotografiere: fotografia unui dușman cu fața suptă e ruptă-n bucățele, iar el e scos din luptă; când ți se-mpuținează băieții, ceri o poză mai mult de la tot omul de pe Planeta Roză, războiul fi'nd pe-acolo (norvade nu prea culte!) un joc de-a cine-face-fotografii-mai-multe... ...Dar astăzi, că e pace și facem ce ne place, eu zic să mai rămânem în Biblioteca roz, să mai citim, din cartea bătrânului matroz, o proză (ori o poză) despre Planeta Roză. ...De nu ne-a furat somnul acestor moi fotolii, în mare taină roase de-un roi de fotomolii. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate