Mi-atingi ușor cu gândul tău obrazul,
Îmi mângâi somnul dulce cu-n sărut.
Pe ceafă-ți simt suflarea ca talazul
Unei mări căreia-acum îi ești pierdut.

Pe pernă stând culcată-n fiecare noapte,
Privind spre-un cer necunoscut,
Îți trimit mereu vorbe, gânduri, șoapte,
Cântându-mi dragostea cu-n glas scăzut.

Și-apoi cu-un ochi închis și-un gând departe,
Plutesc în somn și-alunec în visare.
Te văd deodată, lăsat ușor pe-o parte,
Venind spre mine și ieșind din mare.

Atunci te simt din nou aproape
Cu trupul, suflul și cu gândul.
Îți văd privirea de sub pleoape
Și știu că-mi vine mie rândul!

Mai stai cu mine o perioadă-n care
Mă iubești și mă alinți, mă zgudui,
Și iar mă lași îndrăgostită, soare!
Iar "Te iubesc!" e tot ce-mi spui.