Stă marinarul de veghe
Pe puntea corăbiei sale.
Privește valurile verzi,
Întinderea mării,
Nemărginirea apelor.
În culoarea lor,
Pe rând, se scufundă,
Când nori,
Când valuri,
Când bidiviii mării
Zănateci alergând,
Când lumini,
Când umbre,
Când chipul iubitei
Din spume - alcătuit,
Oferind
Ochilor lui
Profunzimi impenetrabile.
Nemărginite sunt apele ei,
Marea magică îl fascinează,
Pe marinarul treaz,
Cu unda verde, albastră, turcoaz.
Bun cart înainte,
Marinare!
(Flora)