pădurile tăiate zac morman
în curtea noastră cu flori înghețate
un crivăț timpuriu ne roade casa
și ne provoacă reci fiori pe spate

stăm unu-n altul cuibăriți – copii
pe care o poveste nu-i adoarme
abia mai pâlpâie o candelă lungind
cu umbre chipul sfinților din rame

a fost odată parcă azi ar fi
un foc ce ne-aprindea pe dinăuntru
îmbujorându-ne deopotrivă
obrajii fructele și gândul

vara s-a dus – uscată-i pâinea
la coajă mucegai la miez amară
ne mai hrănește-un crivăț timpuriu
ce roade ca un șoarec o vioară