nimic important. poate doar această muzică.
acest un pian care crește în oameni.
(uneori cînd te aștept pianul e mut. nici nu știi cum se chircesc clipele sub absențe)

uneori nu se întâmplă nimic important. sunt zile întregi
ani întregi în care ne prefacem în umbre.

și ce putem să înțelegem din asta

uite eu pot să înțeleg umbra. nu și întunericul.
pot să dansez goală în pod printre jucăriile vechi a generații întregi de copii
pot să-ți vin acasă de o mie de ori pe zi să fac dragoste cu dragostea
să nu las toamna afară în curte s-o aduc cu mine și s-o hrănesc ca pe-un maidanez portocaliu
pot să fac lucruri incredibile să construiesc o casă în rai să mut în ea dorința ta de zbor și chiar zborul însuși
să înnoptez într-o aripă oricât de fragilă
pot să te iau în mine ca într-un montagne russe incandescent până când redevii copil sau pasăre

dar nu înțeleg întunericul. nici frigul. nu înțeleg singurătatea. deloc.