Alteori
peșteri căscate la sânu-mi,
stalactite
privirile în noapte
râuri dansează chipuri pe granit.
Timpul nu uită
grăiește pretutindeni ecoul orașelor mele antice,
ceruri închise
în cârdășie cu becul stins.

Diamante se spală sub ochii mei
când nu mă știe nimeni,
lopata în curte
caut în humă,
șterg cu măneca
pun în roabă,
la microscop vor fi sfinte,
însuflețite castele
submersibile între pietrele noastre
de zi cu zi.