Când stau florile puse-n veze
Și morții încep să danseze
Hora din noaptea uitării
Cu spiritele supărării,

Când în cimitire noaptea
Luminițe-nșiră moartea
Sicriele cele mai putrezite
Cu-ale lor cadavre-mpăienjenite

Se deschid în întunericul
Bântuit, în tot regatul
Se face simțit dansul
Fantomelor ce își țin sfatul
Lângă capătul patului.

Țipă, urlă, zgomot fac
Nălucile de lângă pat
Sufletul în ghiarele lor
Se zbate din ce în ce mai ușor.

Când deodată Miezul Nopții
Ridicat din patul morții
Se repede dând zor
La fii și fiicele fantasmelor:
”Pe loc toate să se lese
Zorii bat să se îndese!”