agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-26 | |
Pământul străbun își plânge prezentul, prin tremur de pietre
Vântul destramă cătune și sate, zănatic doboară copacii Þăranul mâhnit de furtună, aruncat în ușa bisericii Speranța și-o pune-n versete. În miez de noapte se naște arătarea În coarne-i lucesc diamante Din ochii de fiară vine pierirea Cuvântu-i transmis prin unde Pământul se oprește sub noua putere. Și cei care-au strâns prea multă avere, Sunt primii urmași ai Satanei. În haos scăpare nici că există Tribut pentru viață plătești Cu sânge se scrie-n analele țării Cum dracii se plimbă prin paturi domnești Când vântul te strigă în noapte Sacrificat vei fi în zori Dar moartea-ți va fi ambrozie Pe pământul lăsat în paragină Stărpit de diavol vei fi tu! ambrozie. Onoarea în bălți de sânge se scăldă De viermi inima-ți-e plină Netrebnic ești în gând și în fapte Dreptatea îngropată între morți Călare trece oastea meschină Condusă din spate de hoți. Moștenitori de biserici, sihaștri păcătoși Se-nchina, în fața acestor frumoși Inițiați în întuneric, rituale păgâne Mari preoți-și-aruncă sutana pe foc Pe piepturi au scris doar un nume Omorul le este un scop. Femei deocheate își flutură fustele Prin fața smeriților tați Desfrânații se arată pe stradă cu sutele Copii se nasc transformați În draci cu chipul de înger Ce viața cu moartea înșeală Mâncându-și mamele curve Zâmbetul diafan e momeală Neofiților asta-i lumea reală! Măslinii își plâng departe-n deșert Trecutul profetic și biblic În corb, porumbelul lui Noe se schimbă Și basmul devine veridic. Din munți, o rugăciune, răsună peste ciulinii câmpiei Pe albii cai se-arată voievozii dreptății Printre copacii strâmbi, cale își fac stârpind rodul trufiei. Cu sabia-n aer pedepsi-vor soarele nopții. Cine sunt acești nebuni, nimeni nu știe Dar cuvăntul armă le este în lupta finală, Cu urlet de durere se sting păcătoșii Lăsându-și în urmă amintirea amară. Pe pământ tăcerea se lasă cu aripi de libelulă Pentru căt timp oare Se-ntreabă Bătrânul închis pe nedrept în celulă Veni-vor alții cu gândul profan Martyrium novus hic incipit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate