agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 866 .



Un nou sfârșit
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Cuibul1 ]

2009-10-26  |     | 



Pământul străbun își plânge prezentul, prin tremur de pietre
Vântul destramă cătune și sate, zănatic doboară copacii
Þăranul mâhnit de furtună, aruncat în ușa bisericii
Speranța și-o pune-n versete.

În miez de noapte se naște arătarea
În coarne-i lucesc diamante
Din ochii de fiară vine pierirea
Cuvântu-i transmis prin unde
Pământul se oprește sub noua putere.
Și cei care-au strâns prea multă avere,
Sunt primii urmași ai Satanei.

În haos scăpare nici că există
Tribut pentru viață plătești
Cu sânge se scrie-n analele țării
Cum dracii se plimbă prin paturi domnești
Când vântul te strigă în noapte
Sacrificat vei fi în zori
Dar moartea-ți va fi ambrozie
Pe pământul lăsat în paragină
Stărpit de diavol vei fi tu! ambrozie.
Onoarea în bălți de sânge se scăldă
De viermi inima-ți-e plină
Netrebnic ești în gând și în fapte
Dreptatea îngropată între morți
Călare trece oastea meschină
Condusă din spate de hoți.
Moștenitori de biserici, sihaștri păcătoși
Se-nchina, în fața acestor frumoși
Inițiați în întuneric, rituale păgâne
Mari preoți-și-aruncă sutana pe foc
Pe piepturi au scris doar un nume
Omorul le este un scop.
Femei deocheate își flutură fustele
Prin fața smeriților tați
Desfrânații se arată pe stradă cu sutele
Copii se nasc transformați
În draci cu chipul de înger
Ce viața cu moartea înșeală
Mâncându-și mamele curve
Zâmbetul diafan e momeală
Neofiților asta-i lumea reală!


Măslinii își plâng departe-n deșert
Trecutul profetic și biblic
În corb, porumbelul lui Noe se schimbă
Și basmul devine veridic.
Din munți, o rugăciune, răsună peste ciulinii câmpiei
Pe albii cai se-arată voievozii dreptății
Printre copacii strâmbi, cale își fac stârpind rodul trufiei.
Cu sabia-n aer pedepsi-vor soarele nopții.

Cine sunt acești nebuni, nimeni nu știe
Dar cuvăntul armă le este în lupta finală,
Cu urlet de durere se sting păcătoșii
Lăsându-și în urmă amintirea amară.

Pe pământ tăcerea se lasă cu aripi de libelulă
Pentru căt timp oare
Se-ntreabă
Bătrânul închis pe nedrept în celulă
Veni-vor alții cu gândul profan
Martyrium novus hic incipit.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!