M-am trezit cam dimineață
În natură ceva pare scimbat
Pământul umed a revenit la viață
Covorul de frunze alocuri s-a așezat.

Frunzele-arămii își plâng despărțirea
Pomii și ei mohorâți stau
Doar vântul năprasnic nu-și pierde firea
Ascultând cântecul frunzelor care mureau.

Izvorul susură printre livezi
Doar vrăbiile și ciripitul lor a rămas
Natura întreagă în lacrimi o vezi
Viețuitoarele la adăpost toate s-au retras

Liniștea domnește, doar vitezul vânt
Răscolește măruntaiele ce stau așezate
Deodată un om se-aude cântând
Și totul revine la viața de după moarte.

Soarele apune, e obosit
Întunericul prezența își face
Nimeni nu știe când a sosit
Dar într-o clipită totul zace.