e atât de frumos
când sufletul tău se descalță
și o ia la goană
alergând nebunește pe jos...

e atât de ...frumos
când cobori din înaltul vârstei
și alergi desculț
pe nisipul ud,.
prin vânt
și adieri,
aduse de vreme
în aiuritul ferestrei
....
și când...
aripi de lumini scânteietoare
rupte din soare,
se rup din părul tău sfios
și te nasc...
din culoare!
și în toată renașterea asta
în tot vuietul ăsta
puțin fraudulos…
se naște
re-trăirea
se naște…iubirea,
mersul acela pe jos,
al gândurilor tale,
e ca o vacanță
întoarsă în cugetul tău...
e..atât de frumos…