Ce timp urît !
Cînd plouă, cînd mai ninge,
Cînd urla vîntul
Printre plopii goi,
Iar soarele de loc
Nu mai apare,
Parca-i decembrie
Și frig este în noi.

Iar soba dogorește
Ca în iarnă,
Legîndu-ma cu brațe
arzind de ea
Si seamna
Cu o madona care
Plîngînd sopteste
"O nu ma lasa".

E liniste,
Pendula se aude
Cu ticăitu-i
Ritmic neîncetat.
O ușa se trîntește-n
Întuneric.Pași se aud
Pe coridorul neumblat.

Și plouă, iar mai plouă
Același trist refren.
Și ninge, iar mai ninge
Adorm gîndind la el.