Demult,departe,
era ceva,la fel ca azi,
acum și foarte aproape,
ceva ce moare și e nemuritor,
ceva mereu lafel,dar schimbător.
Și când citești acest ceva,
nu vezi doar viața sa
ci și pe a ta;
nu-i o oglindă,e ceva bizar,
ceva ce cunoști,dar nu chiar...

O stea,un soare,o călăuză,
poate un înger întradevăr,
sau chiar mai repede de adevăr,
un demon rece,
un muritor.

Și crezi ce vezi
și vezi ce crezi
când ceva moare sigur îl pierzi.
Și bun e astăzi acest ceva
Minciună pură ce-i adevăr,
Moarte și viața întradevar.

E cosmos mare,un mare cer,
sau doar un vis ce se pierde când tu nu speri..
...e sentiment.