Iubito, ce frumoasă pălărie
Garnisită verde mov!
Trăim într-un ocean de alchimie
Iar tu te-ai exilat într-un alcov

Trimite-mi o scrisoare, ce fai maci
Pe mine când mă prinde de urât
Îmi vine să mă strâng singur de gât
și plâng. Și tu nu vii să mă-mpaci...

Dar nu te bucura, că n-am curaj
Să-mi duc la cap proiectul asasin
Deși așa, puțin câte puțin
Puteam să încropesc un ce, colaj

Pisica toarce și tu tricotezi
Un pulovăr, poate chiar mănuși
Că vine iarna-acuși, acuși
Și ne umple viața de zăpezi

Iubito, ce frumoasă pălărie
Anul trecut parcă era vertnil
Cum schimbă femininele tiptil
Nuanțele, la câte-o colivie!