Eu nu ma aflu linga

Acel magistru zis Villon

Dar Isus mi le dete parca

Tot ca magistrului Villon



Eu amutii de-a sa isprava

Si nici visam gindi la fel

Accept si cred ca o comoara

Irumpe din acest misel



O, Soarta, tu mi-ai dat

O bucatica din Villon

El nu s-a stins el este inca

Student la unchiul sau Villon



Dar stai, tu sezi la umbra

Nu te manjesti, sa pari un domn

Tu uiti a tatalui porunca

Incearca bade sa fii om



Certat sau suparat cu lumea

Un derbedeu in haru’i sfant

Villon m-atrage-ntotdeauna

Si frate mi-este pe pamint





II



A zis-o Dumnezeu atare

Ca a trai e un dar greu

Mie, zau, fara suparare

Nu mi se pare asa dar



Un dar, iubirea parca vine

Din a copiilor cuibar

Dar, vezi, a lumii nesimtire

E scrisa in abecedar



Nu, nu, si nu se poate

Gindi la grosul furnicar

Un om, atata cat el duce

Este mai mult ca... asa dar



Maicuta buna, tu Fecioara

Binecuvintata pre pamant

Tu stii ca n-am o para chioara

Dar stii ca sufletul mi-e bland



Si stii cat caut sa fac bine

Si uneori chiar reusesc

A ma lipsi in gind de tine

E lucru cel mai diavolesc



Si uit in amintirea-mi treaza

Cat trebuie sa-ti multumesc

Sint om de-a dreptul, o povara,

Platit de soarta sa gresesc



Acest Villon facu ca mine

Sau eu facui ca el, la fel

Din drept facu o strambaciune

Dar cit as vrea sa cant ca el



Sa stiu cinta eu mi-as da viata

Ca rostu’i tare efemer

Atarni prosteste strangind ata

Ce te mentine supt cel cer

Unde Villoni in zare pier