De la Adam și Eva-ncoace
istoria ne-a fost fecundă
urmînd războaiele cu pace,
durerea cu o fericită undă.
Ce suntem noi? cînd galaxii
din stele reciproc își smulg,
de ce să plîngi,dacă nu știi?
De ce să stai, de ce să fugi?!
Căci tot ce vezi e prea puțin
și totul din antropozofie
se schimbă ca și apa-n vin
în clipa ce zboară ca vie.
Imperceptibili fără seamăn
așa suntem în mare parte
și totuși, mai rămînem oameni
trăind aici, visînd departe.
Capcana iluziei ne cheamă
și tot sperăm că poate mîine
se va schimba ceva, ah mamă,
dar nu se face înspre bine.
Uitînd că ne-a fost dat de sus
un dar divin - Viața noastră!
Ca s-o trăim acum, precum Isus
Ne-a învațat cu dragoste cerească.
Căci altfel riști să nu trăiești
iubirea-n forma cea mai pură,
de nu-ți iai timp ca să gîndești,
să meditezi, să uiți de ură!
Azi fiecare clipă are chip de aur,
e capodoperă de bucurii senine,
deci s-o primim de noi creată,
gîndită-adînc de mine și de tine.
Și dacă vrei, vezi cît pot face:
să lichidezi răul din inimă,
oricui să-i faci ce ție-ți place,
atunci vei rămîne cu fața senină,
plină de iubire, frumoasa de pace.