Spre toamnă mă pomenesc la poartă cu un câine venit de cine știe unde îl primesc
în curte îi pun numele Rătăcitu îi dau pâine și apă nu se atinge de nimic

când dau boabe la păsări vine și ciugulește apoi se duce în grădină mănâncă foi de
varză pesemne că în rătăcirea lui s-a învățat cu boabe și verdețuri

în plus are o boală urâtă i-a căzut tot părul se scarpină într-una murdărește cerul și
pământul

vine îngerul își strânge aripile ca să intre pe poartă “e o boală molipsitoare” zice
“trebuie omorât altfel îmbolnăvește vitele” scrie ceva într-un catastif îmi
dă otrava și pleacă
arunc otrava în privată

vine o noapte de iarnă se răcise soba aud un geamăt și un mârâit urât ca din altă
lume pun ceva pe mine iau felinarul și ies cerul strălucește stelele par prin
pomi “o fi gemut oaia” îmi zic

intru la ea lepădase zăcea istovită pe niște paie Rătăcitu îi hăpăia mielul mort
mârâia cumplit iau lanțul și-l lovesc îmi sfâșie palma colții lui trec până
dincolo sângele curge gârlă

vine Îngerul mă leagă cu o cârpă “trebuie să te duci la injecții” zice “n-am ce-ți
face să nu fie turbat”

mă duc la injecții mai întârzii pe acolo câteva zile vine Îngerul își strange aripile
“l-am omorât” zice “i-am tăiat capul pentru analize să știi că nu era
turbat era numai furios”
își desface aripile și pleacă

vine primăvara florile prunilor curg peste mine stau pe un lemn afară în noaptea
neagră mă gândesc pe unde o fi putrezind trupul cel fără de mormânt al
lui Rătăcitu

și iată că vine sufletul lui negru și uriaș acoperit cu păr lung despletit ca al
mireselor frumoase vine din beznele prin care a rătăcit și se culcă la
picioarele mele vrea să mă lingă pe ochi

întunericul ne ajută să ne privim față în față