un om e prizonierul unui polinom
e încă noiembrie te uiți la mine ca la o statuetă din antichitate
poate din mâna lui rodin sau giacometti
mă rogi să-ți împrumut un cuvânt, zici aurolacul, că e de la aur
mă apăr cu privirea
cerul se arată verde datorită sticlei fixate deasupra băncii pe care stăm
istoria te va ține minte, îmi spui când
eu întorc încet filele înapoi
fără să respir
la început ne-am aranjat haotic în ecuație
fără să știm cine suntem
acum e prea multă ordine