agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-19 | |
întâia: zăpadă șerpie
zăpada fără oase s-a strecurat în pod. mă simt un ou de șarpe sub troienită criptă. o lună neagră-ntoarce visările în plod. înveninându-mi trupul cu amorțiri de vită. e-atâta umezeală c-abia răzbate lampa să pâlpâie de barba-mi deasupra unei cărți. pe frunte - țurțuri? coarne? - se chinuie să-mi crească. parcă tălpici de sănii peste polare hărți. zăpadă 2: corăbii fără leac azi am rămas întroienit. mă cuprindea muțenia zăpezii. un coșciug de gheață plutea pe curba lumii. fluturi albi mureau în aer aprinzând lumina. sau întunericul. dar fiind atât de frig de țărmul iernii se izbeau corăbii zăpadă 3: m-am ursit se ridicase ziua jumătate. ochiul stâng simțindu-i lipsa începea să bată. nu clipeam. dar inima parcă voia să vadă raiul în care chiar și urșii-s albi întâia vânătoare: sfârșitul cuvintele îmi sunt tot mai puține. cred că voi porni - azi nu dar mâine - Marea Vânătoare. am ascuțit săgețile de-un os fosforescent al bunului meu tată. nu nu l-am cunoscut. pân-am crescut pornise mânat de-o altă foame-o altă vânătoare. dar și-a tăiat o mână. a lăsat vorbă-ntre urși: să îmi păstreze osul. iar eu am două fete. s-au sfârșit numelui nostru vânătorii vânătoare 2: dezvrăjirea n-am altă armă. singur acest os tocit la capete. iar măduva e suptă. câte sălbăticiuni la foc am perpelit! nimic nu-i mai gustos decât un tată. secretul? iată-l: de nu-l mănânci pe tot chiar afumat chiar înghețat se strică vânătoare 3: hârca demult am părăsit pădurile. o urmă de nu-se-știe-ce m-a ispitit departe. iar peste umbra mea o umbră mult mai lungă îmi spune că vânatul în mine s-a întors. atât de tare strâng în mână osul tatei că-ncheietura mâinii de scris mi se albește
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate