Îți număr pașii în clipele
Sărutului de ceață, prins în șoapta
Parfumului fugar,uitat în îmbrățișare străină.

Colorează abisul altei cărni,
Încleștată-n noaptea zărilor de pustiu.

Se frânge în altarele ce au uitat
Să se jertefească murmurelor pierdute-n noi,
Precum izvoarele născute în stele fără soartă.

Ard mocnit făclii, fumegându-și amarul
Străzilor ruginite în silabele cusute
Răzvrătirilor ce și-au pierdut foșnetul
Într-o răscruce a sărutului de ceață