rostogolind povară de sisif
mă pierd în desfrunzire străfulgerat de gânduri
al cerurilor sunt sărman pontif
spre ceruri voi purcede în mantie de scânduri...

pe calea mânturii merg și sufăr
și ape siderale mă spală de osândă
fecioare dezghiocate din florile de nufăr
sădesc cu gura-n mine o inimă mai blândă...

de jertfă lor mă dărui pe sfintele altare
știu - rob nevrednic de iubire îs!
dar preamăresc a gurii alinare
când cu smerenie mă-nclin a împăcare
înduplecat de-al fetei blond surîs
izvor diamantin de-nseninare...