Omulețul de zăpadă
Este singur; să îl vadă,
N-are cine, la bunici,
Astăzi au plecat cei mici.

I-au dat trup, i-au dat și viață,
I-au pus nas, ba și mustață,
I-au înfipt în mâini o carte
Și s-au dus, s-au dus departe...

Acum, iată-l, când citește,
Tot de ei își amintește...
Și se uită la desene...
Și ridică din sprâncene...

La urechea lui cea dreaptă,
Fulguleț întreabă-n șoaptă:
- Decât astă cărticică,
Nu-i mai bună-o măturică?