Alfred Vasile a suferit un accident prin obzeșdoi.
A fost lovit în cap de o karmă în cădere liberă
Și a zăcut vreo patru zile în lipitori și în noroi.

Alfred n-a mai ajuns departe în viață, cum spera,
Dar a ajuns în față în parcarea de la Carrefour.

Nefericirea de a-l chema Alfred Vasile e nimic,
Comparativ cu nefericirea pe care-o stoarce
În gură, cu gustul ei acru, în fiecare zi.

Alfred Vasile

E paralizat.

De la brâu în sus.

Poate să meargă pe stradă în pas milităresc,
Să danseze samba, vals, cha cha cha, conga și multe alte genuri

Să danseze step mai ceva ca Dan Puric,

Poate să urce munți și scări rulante
Poate să se șteargă pe pantofi într-un mod indiscret de cracul opus al pantalonului.

Nu poate să stea într-un scaun cu rotile, pentru că i-ar fi redundant.

Poate să alerge după tramvai și să sară 8 trepte la Unirii ca să prindă metroul.
Poate să joace fotbal, mai puțin pe poziția de portar.
Poate să conducă, dar doar în linie dreaptă.
Poate să facă sex, dar nu și dragoste.

Alfred e destul de elementar ca și bărbat, se poate sintetiza la jumătatea de jos

Alfred Vasile nu poate să mănânce.
Nu poate să se spele, să împăturească haine, să ia pastile, să bea apă, să rupă flori și să le miroasă, să aplaude.

De menționat:
ALFRED VASILE NU POATE SÃ APLAUDE!

Alfred Vasile nu poate să râdă, nu poate să plângă, nu poate să aibă fața schimonisită din timpul orgasmului, nu poate să tricoteze și nici să arate cu degetul spre idioți

Cel mai important e că:
ALFRED VASILE NU POATE SÃ SÃRUTE!

Alfred Vasile ar vrea să se sinucidă, dar nu poate.
Alfred nu poate să-și taie venele, nu poate să ia pastile, să se spânzure
Să dea drumul la apă ca să se înece.

Ar fi vrut să se arunce de undeva, dar nu are unde.
Nu poate să apese butonul la lift ca să ajungă sus,
Nu poate să vadă în față unde e margine.

ALFRED VASILE NU POATE SÃ MOARÃ!


Alfred Vasile se trezește dimineața,
Se duce dezbrăcat și pe jos până la muncă,
Nu privește pe nimeni în ochi toată ziua
Și pleacă acasă.