stau și privesc ceața...
felinarul are ochi de balaur,
șoaptele lui mă învăluie
pe-o margine de concluzie...
poate așa a trebuit să fie, o ironie.
Felix să mă arunce în brațele
lui George, iar basmul să se taie
la numărul paginii dintre ani.
mi-a căzut un fulger pe suflet,
despicându-mi toate visele...
stau și privesc ceața, dansul ei.
și pântecul unduie ca valul, trece
prin singurătatea nopții, gri
violat de ultima lacrimă rotundă.

8 ianuarie 2010, 03:36