E spațiu prea dens
ca să vin, ca să vii-
traseie-n văzduhuri
și drumuri ferate,
ni-i pasu-n străine
și vechi galaxii
și-o eră-ntre noi
fără zi, fără noapte.

Un leagăn avem
și o casă-n absurd,
dar nu ne-am văzut
căci pe rînd ni-i venirea,
la strigătul nostru
destinul e surd...
Și-un fum transparent
de țigară-i iubirea.

Iar azi am aflat
că îmi ești infidel,
cu stele-n cădere
mă plouă pe iarnă...
Întreg universul
s-a prins în duel
să stau între două extreme-
o rană.