Între răsărit și apus
O altă zi încet s-a dus,
Și cam tot ce ar fi de spus...
E inutil, oricum s-a dus!

Privind splendoarea de apus,
Mă tot întreb 'Oare-am ajuns
Pe scara ce-am ales-o tocmai sus?
Oare am avut vise ce aicea nu-s?

Oare să îndrăznesc să cred că voi
Avea tot ce-am dorit în ziua de apoi?
Că voi uita că am avut cândva nevoi,
Și sentimente tăvălite în noroi?'

Mi-e dor de tânărul zglobiu,
Atât de visător, de fericit, de viu,
Care privea la viitoru-i auriu;
Mi-e dor... și simt că este prea târziu.

E prea târziu pentru a visa,
Mult prea târziu pentru a avea,
Și inutil a mai spera.
N-a mai rămas decât acel ceva...