ce să-i iertăm vîntului?pămîntului?
ce să-i iertăm timpului?
doamne ție ce să-ți iertăm?

de cînd ne-ai adus în visele tale
cerul tău încet se destramă!

uitare ești doamne și nemaicunoaștere!
din tine murind ies veacuri și vise…

timpul e pierderea ta
uitarea ta și nemaigăsirea!

neștire sunt visele tale
și rătăcirea ta e timpul
și timpul e visul mai fără de cer
piatră numai născînd
fără de dragoste și fără ură…

doamne timpul nu știe ce naște!

visul pietrei dormind coborînd
cu timpul cerul se face pămînt!...