Nu spune tu lumină a nopții,
Ce mă cauți prin întuneric cu soții,
Că mă îmbraci în haine de in,
Când rostul tău e să mă faci în ea străin.

Nu-mi spune tu ce stăpânesc eu,
Căci eu te-afund în gândul meu...
Tu doar ești tristețea fericirii,
Pe care-o pierd pe drumul trăirii.

Tu ești o mască din pene de corb
Ce pe fața-mi pusă devin un orb,
Care zboară cu aripi stângace,
Confuz bântuit de război și de pace.

Nu spune tu lumină a nopții,
Că mă găsești pe bulevard,
Plimbând hiperbola dreptații,
Când tu m-ai transformat...
...într-un bastard.