Secundele fug
de stele furate.
Adulmec miresme
trecând prin amurg.
Se sparg amintiri
în linii mirate
că zboară iar fluturi
în haine de miri.

Tăceri neștiute
se-aștern peste noi.
Silabele-s mute
cu gânduri de ploi.

Alunecă-n noapte
miresme de dor.
În deget am șoapte
plângând sub un nor.

Pe sunete azi
pribegesc
clipe frânte..
Descopăr
sărutul
dorinței înfrânte.

Nu-s eu deși sunt
al iubirii NErost
și iar mă întreb
de ai fost
s-au
n-ai fost
cel care cutreieră visul
în van.

Mai rămâne o clipă
și-un ars alt liman
să întoarcem aripa
spre-o zi cât un an,
spre zorii ce vin,
din nou să citim

în destine sau…
într-o cană cu vin.




Lelia Mossora
3 ian 2010