agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3183 .



Apocrife despre Babilon
poezie [ ]
Preumblarea de seară

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cusino ]

2010-02-10  |     | 



Cum treceam printre oasele feței,
nesăbuit cum eram, cum lunecam printre muguri
și gresia frunții, și cum pe poteci călcam
Araaratul cu talpa, am auzit o seamă
de glasuri, glasurie erau!, și grele
ca umbra de munte
și mie îmi vorbeau cu grele cuvinte:


"Te-am văzut și pun mărturie!, te-am văzut
la piatra din Babel, legănai cuvântul
cu arca, temător să nu pierzi lumea
în feluritele ziceri, strigai totul
cu un singur cuvânt, să nu-ți fugă țărâna-n
deșert, să nu te pizmuie-n alte cuvinte
norodul suflării."


"Te-am văzut cum râdeai de noroade,
în sicriul vorbei tale ferecându-le,
și cum ucideai glezna și plopul te-am văzut,
despre un plop și o gleznă secretă vorbind.
Glezna cum că nu este, ziceai, aduceai mărturie
o piatră, un paloș, un surâs
întins peste ape ca un pod prea trufaș."


"Doamne! Cine pune mărturie pentru
jalea mea că pier în prea multe cuvinte,
că rătăcesc printre jivinele lor tăinuite ?!"


"Te-am văzut, mi-am răspuns, și te voi pune
la cazne, te voi pune să spui cum era
în mia de ani de atunci, să spui, te voi pune,
cum ridicai peste cântec regate de pietre,
cum pizmuiai leii și steaua lor blondă,
din alte glasuri și limbi cu vorbele tale
cum retezai chiparosul..."


Și cum treceam printre oasele feței
parcă am zărit o lucire de noimă:


"N-am fost eu, a fost tot ce a venit
până la mine cu drumeți de tot felul!"


Doamne, când fost-am în Babilon, și ce slujbe
am avut, dacă-n preumblarea de seară
de mine însumi hulit sunt și nu mai înțeleg
de ce-i măceșul frumos când peste el
cade raza ca un picur de sânge...


Atunci o mână deschise-n lutul pașilor mei,
până la mugurii mersului deschise o carte de lut,
semne de lut strălucind și pierind în inima ei.
Cerca-voi afară să trag din cele de care
aminte îmi aduc.
Sunt zece tăblițe, zece țărmuri
sub zece dragoni de lumină. Pe moarte, dragonii,
Cetitorule, dar amușinându-ți blândele mâini:
mrene de argint sub năvodul feștilei,
sub omătul de aer străvechi...




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!