ia-mă-n brațe, îngere!
chiar dacă ești un copil,
mă voi apleca...
voi pune degetul pe pleoapa ta,
să palpit ca boaba de senin,
ascunsă-n visul ierbii de-a hori
cu flori de licurici hai-hui,
alfabet mov, răsărit simplu,
din dor aurit cuminte...
și să urc spre răspunsul spiralei,
să mă găsesc în rai, pe alei,
alergând cu ochii închiși,
ca și cum jocul ăsta ar ști
să sune la tâmpla cu clopoței!
și să sun a simplitate, mult,
până te vei trezi, iubitule drag,
și mă vei iubi cu-adevărat!

13 februarie 2010, 10:28