Tristetea vine singura.
O singura data este de-ajuns
Si te coboara acolo unde,
Nu poti sa te mai ridici
Si te zbati ca un vierme
Intr-un ocean de lacrimi.
Puterea ta e pe sfirsite,
Nimic nu iti mai da curaj
Sa lupti s-o iei iar de la capat;
Sa crezi ca poti avea - o noua sansa.
Tot ce-ti ramine e sa strigi.
Dar, vai, nu poti,
Suflarea ti se-ngroasa.
O ce durere peste tine s-a abatut!
O cite lacrimi uscate ai daruit nisipului!
Nimeni nu te mai cunoaste acum...
Poate ca nici nu te-au cunoscut;
Durerea ta o simt usor si nu o vor
Ei vor doar sa uite de tine
Si sa se lepede daca pot?!
Ai o viata pe care nu ai gestioinat-o cum trebuie
Si acum suferi ... suferi si nu spui la nimeni
Caci nimeni nu te crede
Caci nimeni nu te-asculta
Si nimeni nu te vrea.
Sa supravietuiesti e ultima ta sansa.
Sa speri ca intr-o buna zi din propria-ti cenusa
Te vei ridica si te vei racorda
Din nou la viata dinainte...
Tu rabzi si greu-abia incepe
Zadarnice chemari te macina si cazi.
Pe-aceeasi treapta speri sa arzi.
Ducind cu tine-amaraciunea
Ca n-ai putut mai mult...
Si cind viscolul te-atrage in ghearele stapinei Morti
Cu-o ultima suflare te rogi;
Te rogi cu lacrima de singe
Si-ti tremura faptura
Si glasul ti se stinge
Nici gindul nu-l mai ai
Nici viata nu o dai -
Te lupti cu infinitul
Cind efemerul e aproape.
Ai clipe de ragaz
Cind crezi ca poti mai mult,
Dar soarta-ti joaca feste
Si zborul e prea mult.
Te-nchizi ca-ntr-un coviltir de sticla
Strabati in taina cu degetul pe harta
O nestiuta cale ce ai ratat s-o scri
In propria-ti sedere
Pe-a treptei micii vieti.
Se-ntuneca in suflet...
Zadarnica strigare asteapta un raspuns...
Adormi intr-un tirziu pe-o dala
Ce-ti pare a fi petala.
Somnul linistii aduce Putere de moment
Si din trezirea morti
Iti scri un testament
Pe fruntea cea senina pe chipul mult prea aspru.
N-apuci sa termini bine
Caci mina ti se misca
Si bratul se intinde.
Cu-o ultima putere
Te prinzi atunci de scara.
Durerea inca-i mare;
Ai vrea sa nu mai lupti,
Dar gindul te indeamna
Sa mergi pina la capat
Sa treci prin toate cite vin
Sa rabzi ce nu mai poti cara.
Un drum strabati acum
E greu si este lung
Si capatul, si capatul
Este in mintea ta
Departe, departe...
El inca nu se vede;
Mergi mai departe singur,
Doar cu faptura ta.
Putera-ti creste
Cu fiecare pas ce-l faci.
Dar nu-i puterea ta
Aici e doar vointa...
Puterea e a Celui
La care te-ai rugat
Cind amarit stateai pe lespedea de piatra.
Ajungi intr-un sfirsit la marginea de drum
Un vis si o faptura e tot ce mai ti minte
Cin' te-a salvat din somnul
In care decazusesi.
Cuvinte n-ai sa spui
Ce ai simtit atunci...
Nici nu ai vrea s-o faci.
Vrei doar sa fi doar tu
In linistea Tacerii.
Vrei doar sa uiti ca altii te-au uitat
Si totusi vei trai,
Vei trai cu oroarea ca,
Niemni n-a fost linga tine.
Vei stringe la piept ce alti n-au avut
Vei fi mai bun ca orisicare
Te vei bucura ca ai fost acolo jos
Vei rasufla cu usurare ca ai scapat
Si ca esti viu
Mai viu ca niciodata!
Vei multumi Celui de sus
Ca Te-a ales pe tine
Sa cazi din prea Inalt,
Sa Urci din prea Adinc!

Ai sa le spui celor ca tine
Ca-n viata este bine sa lupti,
Sa nu disperi,
Sa nu cazi prada nebuniei,
Sa-nveti sa cei atunci cind nu mai poti
Si sa asculti chemarea
Cea dreapta si cea buna!