Un melc nu moare dacă înspre stele
Nu are-un ram să-l poarte, spre cărare,
Se va târî prin iarbă, printre Iele,
Lăsând cărări spre țărmul lui de mare.

Un melc nu moare dacă peste coarne
Este atins de vultur cu aripa,
În casa lui șoptitul unei goarne
Va mângâia prin fumuri calde pipa.

Un melc nu moare nici în plină iarnă
Când viscole l-ar vrea praf și cenușă
El va privi zâmbind, pe la lucarnă
Și-n fața gerului va pune ușă.