sub bolta ce-nchide a lor adunare
tămîia nădejdii afumă
preoți cu semne de întrebare
valul tăcerii îndrumă...


se umplu de fum și colb de statui
toți muritorii de mîine
trăiesc din dorință nu se uită că nu-i
vreun semn de veșnică pîine...


caută-n piatră și-n aerul greu
cîmpul de forță etern
ceea ce-l ține veșnic pe Zeu
ar vrea să adune în stern...


strîng în pumnii zdreliți de biserici
forța ce veșnic adapă
risipă de lacrimi fac ochii himerici
dar astăzi forța le scapă...